ȚAPÍNĂ, țapine, s. f. Unealtă formată dintr-o cange de oțel fixată într-o coadă de lemn, întrebuințată la manevrarea buștenilor. [Var.: (reg.) țapín s. n.] – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
țapínă (-ne), s. f. – Cîrlig, cange. – Var. sapin(ă), țapin. Slov. capin (Candrea), legat de it. zappa, cf. tirol. zappîn (Miklosich, Fremdw., 80).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
țapínă s. f., g.-d. art. țapínei; pl. țapíne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȚÁPINĂ ~e f. Unealtă formată dintr-o cange de oțel, fixată într-o coadă de lemn, folosită la manevrarea buștenilor. [G.-D țapinei] /<germ. Zappin
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink