Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii:   
ȚARÍNĂ2, țarine, s. f. 1. Soția țarului. 2. Titlu dat împărăteselor Rusiei; persoană care purta acest titlu. – Din fr. tsarine.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȚÁRINĂ1, țarini, s. f. 1. Câmp cultivat; ogor, arătură. 2. (Pop.) Teritoriul unei comune (cu pământ arabil, pășuni, păduri etc.). ◊ Poarta țarinii = poartă făcută la începutul drumurilor care intră într-un sat. Gardul țarinii = gard care împrejmuiește un sat. 3. (Mai ales art.) Numele unui dans popular în perechi, cu mișcări moderate, care se dansează însoțit de strigături cântate sau recitate; melodie după care se execută acest dans. [Var.: (reg.) țárnă, (înv.) țeárină s. f.] – Cf. scr. carina.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȚARÍNĂ s. f. 1. soția țarului. 2. titlu dat împărăteselor Rusiei. (< fr. tsarine)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ȚÁRINĂ s. 1. v. arătură. 2. v. ogor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
țárină (-ni), s. f. – Cîmp, ogor, arătură. Sb. carina „vamă” și „cîmp”. Sensul inițial este cel de „dare”, de la car „împărat”. Trecerea semantică se bazează pe ideea de „ceea ce este dincolo de impozite”, cf. în rom. poarta țarinii, poarta sau intrarea prin care comunica satul cu cîmpul său, și care era păzită de obicei de un slujbaș numit jitar. Cf. Tiktin și Densusianu, GS, I, 352; legătura cu bg. celina (cf. țelină), propusă de Conev 68, nu este posibilă. Rut. caryna, rus. carina, par să fie sl., în contradicție cu Miklosich, Wander., 13; Candrea, Elemente, 403; și Vasmer, III, 282.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
țarínă (soția țarului) s. f., g.-d. art. țarínei; pl. țaríne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
țárină (ogor) s. f., g.-d. art. țárinii; pl. țárini
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȚARÍNĂ ~e f. ist. 1) (în Rusia și în alte state slave; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducătoare absolută a țării; suverană, împărăteasă; regină. 2) Soție a țarului. [G.-D. țarinei] /<fr. tsarine
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ȚÁRINĂ ~i f. 1) Teren pregătit special pentru culturi agricole; ogor. 2) mai ales art. Dans popular executat în perechi, cu mișcări moderate și însoțit de strigăte. 3) Melodie după care se execută acest dans. [G.-D. țarinii] / țară + suf. ~ină
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
țárina (dans) s. f. art., g.-d. țárinei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX.RO
Sursa: www.dexonline.ro - Informații despre licență - Dex Online - Dicționar explicativ al limbii române