ȚEST, țesturi, s. n. 1. Obiect de pământ sau de fontă de forma unui clopot, cu care se acoperă pâinea, mălaiul etc. puse la copt pe vatra încinsă. 2. (Pop.) Carapace de broască țestoasă. – Lat. *testum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȚEST s. 1. v. carapace. 2. (Transilv. și Ban.) cerine. (~ pentru copt pâinea.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
țest, țesturi, s.n. (reg.) 1. craniu, țeastă. 2. carapace. 3. scheletul de lemn al șeii. 4. gaură în țărmul râurilor unde se ascund peștii.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
țest s. n., pl. țésturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȚÉST ~uri n. 1) Capac în forma de clopot, cu care se acoperă pâinea pusă la copt pe vatra încinsă. 2) pop. (la broaștele-țestoase, raci etc.) Înveliș dur, format din tegumente osoase care protejează corpul; carapace; țeastă. /<lat. testum
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink