ȚIGĂNCÚȚĂ, țigăncuțe, s. f. Țigăncușă. – Țigancă + suf. -uță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȚIGĂNCÚȚĂ s. țigăncușă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
țigăncúță s. f., g.-d. art. țigăncúței; pl. țigăncúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȚIGĂNCÚȚĂ ~e f. (diminitiv de la țigancă) Fată sau femeie tânără brunetă. /țigancă + suf. ~uță
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink