ȚIGĂNÍME s. f. Țigănie (1). – Țigan + suf. -ime.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȚIGĂNÍME f. (colectiv de la țigan) 1) Totalitate a țiganilor; neam țigănesc. 2) Mulțime de țigani. /țigan + suf. ~ime
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ȚIGĂNÍME s. țigănie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
țigăníme s. f., g.-d. art. țigănímii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink