ȚIGÁRĂ, țigări, s. f. Sul mic făcut dintr-o hârtie foarte fină umplută cu tutun tăiat mărunt, care se aprinde la un capăt, iar din celălalt capăt (vârât între buze) se trage fumul în piept; țigaretă (1). ◊ Țigară de foi = țigară făcută din foi de tutun înfășurate una peste alta; trabuc. – Din germ. Zigarre.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȚIGARĂ s. f. mic sul din hârtie umplut cu tutun, care se fumează; țigaretă (1). (< germ. Zigarre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ȚIGÁRĂ s. 1. țigaretă, (rar) țigarcă, (prin Transilv.) sugară. 2. țigară de foi = havană, trabuc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
țigáră s. f., art. țigára, g.-d. art. țigării; pl. țigări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȚIGÁRĂ ~ări f. Produs pentru fumat constând dintr-un sul de hârtie fină, umplut cu tutun mărunțit. ◊ ~ de foi havană. A bea o ~ a fuma. [G.-D. țigării] /<germ. Zigarre
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
țigáre (-ắri), s. f. – Sul de hîrtie umplut cu tutun mărunt. – Var. țigară. Mr. țigară. Germ. Zigarre. – Der. țigaretă (var. țigaret), s. f. (țigară; tub mic în care se introduce țigara), din germ. Zigarette.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink