ȚIGARÉTĂ, țigarete, s. f. 1. Țigară. 2. Tub mic de chihlimbar, de os, de lemn etc. (îngustat la unul dintre capete), în care se introduce țigara pentru a o fuma; țigaret. – Din germ. Zigarette.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȚIGARÉTĂ s.f. Țigară. / < germ. Zigarette, cf. fr. cigarette].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ȚIGARÉTĂ s. f. 1. țigară. 2. tub mic de chihlimbar, de os etc. în care se introduce țigara spre a fi fumată; țigaret. (< germ. Zigarette)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ȚIGARÉTĂ s. 1. v. țigară. 2. portțigaret, țigaret, (Ban. și Transilv.) sipcă. (Fumează cu ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
țigarétă (țigară) s. f., pl. țigaréte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȚIGARÉTĂ ~e f. 1) v. ȚIGARĂ. 2) Tub mic (de chihlimbar, de os etc.) în care se introduce țigara pentru a o fuma; muștiuc. /<germ. Zigarrette
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink