ȚINTĂȚÉL, țintăței, adj. (Reg.) Diminutiv al lui țintat (2). – Țintat + suf. -el.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
țintățél adj. m., pl. țintățéi, art. țintățéii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink