ȚINTELÁT, -Ă, țintelați, -te, adj. (Reg.) Țintat (1). – Din țintă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȚINTELÁT adj. v. țintat, țintuit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
țintelát adj. m., pl. ținteláți; f. sg. țintelátă, pl. ținteláte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink