ȚOPĂIÁLĂ, țopăieli, s. f. Acțiunea de a țopăi și rezultatul ei; săritură dezordonată, greoaie; țopăitură. – Țopăi + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȚOPĂIÁLĂ s. țopăit, țopăitură, (înv.) săltare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
țopăiálă s. f., g.-d. art. țopăiélii; pl. țopăiéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȚOPĂIÁLĂ ~iéli f. 1) v. A ȚOPĂI. 2) Săritură dezordonată și greoaie. /a țopăi + suf. ~eală
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink