AJUTORÍNȚĂ, ajutorințe, s. f. (Înv.) 1. Ajutor (2). 2. Numele unui impozit din sec. XVIII din Țara Românească și din Moldova. – Ajutori + suf. -ință.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
AJUTORÍNȚĂ, ajutorințe, s. f. 1. Ajutor1. 2. (Înv.) Dare, impozit. – Din ajutori + suf. -ință.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
AJUTORÍNȚĂ s. v. ajutor, asistență, fumărit, ocrotire, protecție, sprijin, văcărit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ajutorínță s. f., g.-d. art. ajutorínței; pl. ajutorínțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ajutorínță f., pl. e. Ajutor (Rar). Un bir suplementar [!] care se plătea de doŭă orĭ pe an (vara și ĭarna) în sec. 18 în Moldova.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink