ALBÍME, albimi, s. f. (Rar) Albeață (1). – Alb + suf. -ime.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ALBÍME, albimi, s. f. (Rar) Albeață (1). – Din alb2 + suf. -ime.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ALBÍME s. v. albeață.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
albíme s. f., g.-d. art. albímii; pl. albími
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink