ALBÚRN, alburnuri, s. n. Totalitatea straturilor tinere situate între scoarța și inima trunchiului unui copac, prin care trec apa și sărurile minerale; albeț, albuleț. – Din it. alburno, lat. alburnum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ALBÚRN s.n. (Bot.) Strat lemnos situat între scoarța unui copac și inima lui. [< lat. alburnum].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ALBÚRN s. n. strat lemnos situat între scoarța unui arbore și inima lui. (< it. alburno, lat. alburnum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ALBÚRN, alburnuri, s. n. Strat lemnos situat între scoarța și inima trunchiului unui copac. – It. alburno (lat. lit. alburnum).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
ALBÚRN s. (BOT.) (reg.) albeț, albuleț.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
albúrn s. n., pl. albúrnuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ALBÚRN ~uri n. Strat lemnos care se află între coaja de copac și inima acestuia. /<lat. alburnum, it. alburno
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink