BOȚ1, boțuri, s. n. Cocoloș. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BOȚ2, boțuri, s. n. Bucată de parâmă sau de lanț care servește la manevrarea lanțurilor unei ancore. – Din rus. boț.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BOȚ1, boțuri, s. n. Bucată mică, rotundă, dintr-o materie; cocoloș.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BOȚ2, boțuri, s. n. Bucată de parâmă sau de lanț care servește la manevrarea lanțurilor unei ancore.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BOȚ s. v. bulz.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
BOȚ s. v. măsea.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
boț (cocoloș, bucată de parâmă) s. n., pl. bóțuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
boț n., pl. urĭ și (vechĭ, rar azĭ) m. (cp. cu moț maĭ degrabă decît cu it. bosso, bolovan răŭ cĭoplit, bozza, unflătură; pv. bossa, fr. bosse). Est. Grămadă de pastă: un boț de aluat, de brînză, de unt, de mămăligă (care poate fi și umplut cu brînză, bulz). Mototol, ghĭomotoc. Fam. Un boț cu ochĭ, un copilaș. Vest. Chilimoț. V. bulgăre.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
BOȚ ~uri n. 1) Bucată sferică de dimensiuni reduse dintr-o materie; cocoloș. ~ de mămăligă. ◊ A face ~ a) a da formă rotundă unui lucru; b) a face să-și piardă integritatea; a mototoli. 2) Bulgăre de făină sau de mălai, rămas nefiert într-o mâncare; cocoloș; bulz; bol. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink