BUCSẮU s. m. Arbust ornamental din familia leguminoaselor, cu ramuri lungi, verzi-albăstrui, cu frunze simple și cu flori mari, galbene, plăcut mirositoare (Spartium junceum). – Cf. lat. buxus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BUCSẮU s. m. Arbust ornamental din familia leguminoaselor, cu ramuri lungi, verzi-albăstrui, cu frunze puține și cu flori mari, galbene, plăcut mirositoare (Spartium junceum). – Lat. lit. buxus.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BUCSĂU s. (BOT.; Spartium junceum) (reg.) scai-de-papură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
bucsău s. m., art. bucsăul
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
bucsắŭ m. (vulgarizm d. lat. buxus, cimșir?). Un copăcel papilionaceŭ care crește pin sudu Eŭropei și se cultivă la noĭ pin grădinĭ (spártium júnceum).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink