Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
BUIMĂCÍ, buimăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină buimac. – Din buimac.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BUIMĂCÍ, buimăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) ameți, a (se) zăpăci. – Din buimac.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BUIMĂCÍ vb. a (se) ameți, a (se) năuci, a (se) zăpăci, (pop.) a (se) bâigui, a (se) ului, (reg.) a (se) hăbăuci, a (se) uimăci, (Mold., Bucov. și Transilv.) a (se) tehui, (înv.) a (se) cebălui. (S-a ~ de tot!)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
buimăcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buimăcésc, imperf. 3 sg. buimăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. buimăceáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A BUIMĂCÍ ~ésc tranz. A face să se buimăcească; a zăpăci; a năuci; a ului. /Din buimac
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE BUIMĂCÍ mă ~ésc intranz. A deveni buimac; a nu mai ști de sine; a se năuci; a se ului; a se zăpăci; a se pierde. /Din buimac
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A buimăci ≠ a dezmetici
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
A se buimăci ≠ a se dezmetici
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
buimăcésc v. tr. (d. buĭmac). Amețesc, zăpăcesc, năucesc.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink