BUTIRÍNĂ s. f. Ester al glicerinei cu acidul butiric, unul dintre principalii componenți ai grăsimilor. – Din fr. butyrine.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BUTIRÍNĂ s.f. Substanță grasă care se găsește în unt, formată din acid butiric și glicerină. [< fr. butyrine, cf. lat. butyrum – unt].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
BUTIRÍNĂ s. f. substanță grasă din acid buritic și glicerină, în unt. (< fr. butyrine)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
BUTIRÍNĂ s. f. Ester rezultat din combinarea acidului butiric cu glicerina; este unul dintre principalii componenți ai grăsimilor. – Fr. butyrine.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BUTIRÍNĂ s. (CHIM.) tributirină.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
butirínă s. f., g.-d. art. butirínei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
BUTIRÍNĂ ~e f. Ester rezultat din combinarea glicerinei cu acidul butiric, constituind unul din componenții de bază ai grăsimilor. /<fr. butyrine
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink