BĂCĂLÍE1, băcălii, s. f. (Înv.) Soția băcanului; negustoreasă. Băcălia ambițioasă. – Cf. băcan2, băcănie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BĂCĂLÍE2 s. f. v. băcănie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
BĂCĂLÍE s. f. v. băcănie.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
BĂCĂLÍE s. v. iască.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
băcălíe s. f., art. băcălía, g.-d. art. băcălíei; pl. băcălíi, art. băcălíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
băcălíe f. (d. bacal). Mold. Est. Prăvălie de bacal. Mărfuri coloniale (orez, piper, vanilie, zahăr ș.a.) Vs. (cp. cu băcan 2). Un fel de ĭască care crește pe stejar și cu care se afumă ca să depărtezĭ albinele.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink