CELT, -Ă, celți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană făcând parte dintr-o veche populație europeană care a locuit în Galia (de unde s-a extins apoi și în alte regiuni); gal1. 2. Adj. Celtic. – Din fr. Celtes.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CELT, -Ă, celți, -te, s. m. și f. Persoană făcând parte dintr-o veche populație europeană care a locuit în Galia (de unde s-a extins apoi și în alte regiuni). – După fr. celte.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CELT s., adj. 1. s. gal. 2. adj. v. celtic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
celt s. m., adj. m., pl. celți; f. sg. céltă, pl. célte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CELT ~tă (~ti, ~te) m. și f. ist. Persoană care făcea parte din triburile răspândite în Europa apuseană și centrală. /<fr. Celte
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CELT, -Ă (‹ fr., lat.) s. m. și f., adj. 1. S. m. și s. f. (la m. pl.) Triburi indo-europene, care formau în milen. 1 î. Hr. majoritatea populației din Europa apuseană și centrală; sînt creatorii culturii La Tène. În sec. 5-3 î. Hr., triburi celtice au migrat spre E și SE (și în România). ♦ Persoană care aparținea acestei populații. 2. Adj. Celtic.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink