CHILIPÍR, chilipiruri, s. n. Afacere avantajoasă sau câștig neașteptat. ♦ (Concr.) Lucru foarte ieftin; marfă cumpărată la un preț foarte avantajos. – Din tc. kelepir.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CHILIPÍR, chilipiruri, s. n. Afacere avantajoasă, câștig neașteptat, (fără muncă). ♦ (Concr.) Lucru foarte ieftin, marfă luată pe un preț de nimic. – Tc. kelepir.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CHILIPÍR s. 1. (pop. și fam.) pleașcă, pomană, (înv.) ghelir, locma, (fig.) sfârâială. (Cumpără-l, e un adevărat ~.) 2. v. avantaj.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
chilipír (chilipíruri), s. n. – 1. Lucru ieftin, cumpărare de marfă la un preț mic. – 2. Pleașcă. – Mr. chilipure, megl. chilipir. Tc. kelepir (Roesler 596; Șeineanu, II, 111; Meyer 221; Lokotsch 1156; Ronzevalle 147); cf. ngr. ϰελεπίρι, sb. ćelepir. – Der. chilipirgi, vb. (a căuta chilipiruri; a înșela); chilipirgiu, s. m. (oportunist), din tc. kelepirci.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
chilipír s. n., pl. chilipíruri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
chilipír n., pl. urĭ (turc. kelepir). Fam. Ocaziune, pleașcă. Marfă de chilipir, ĭeftină și bună. A cumpăra de chilipir, a cumpăra ĭeftin și bun.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CHILIPÍR ~uri n. 1) Profit fără prea multă osteneală. 2) Marfă luată cu preț foarte mic. /<turc. kelepir
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink