CHIORẤȘ, -Ă, chiorâși, -e, adv., adj. I. Adv. (În expr.) A privi (sau a se uita) chiorâș = a) a privi sașiu; b) a se uita pe furiș, încruntat, cu dușmănie, cu dispreț. A da chiorâș prin ceva = a se repezi fără a lua seama peste ce calcă. (Înv.) A da chiorâș la (sau în) ceva = a ținti. II. Adj. 1. Sașiu. 2 Fig. încruntat, supărat, îmbufnat. – Chior + suf. -âș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CHIORÂȘ adv. : A se uita (sau a privi) ~ a) a se uita cruciș; b) a se uita rău, cu dușmănie la cineva. A da ~ prin ceva a merge (grăbit) fără a observa unde calcă. /a chiorî + suf. ~âș
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CHIORÂȘ adj., adv. 1. adj. v. sașiu. 2. adv. v. sașiu. 3. adj., adv. îmbufnat, încruntat, mohorât, posomorât. (Ce te uiți așa ~ la mine?)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
chiorâș adj. m., pl. chiorâși; f. sg. chiorâșă, pl. chiorâșe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
chiorâș adv.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink