CHIRCITÚRĂ, chircituri, s. f. (Pop.) Ființă ori plantă insuficient dezvoltată, pipernicită, degenerată. – Chirci + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CHIRCITÚRĂ s. v. sfrijitură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
chircitúră s. f., g.-d. art. chircitúrii; pl. chircitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CHIRCITÚRĂ ~i f. rar Ființă dezvoltată insuficient din punct de vedere fizic. /a (se) chirci + suf. ~tură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink