CHIRIÁȘ, -Ă, chiriași, -e, s. m. și f. Persoană sau instituție, organizație etc. care ia cu chirie o locuință, sediul unei instituții, unui magazin etc. [Pr.: -ri-aș] – Chirie + suf. -aș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CHIRIÁȘ s. locatar, (prin Transilv.) salău, (înv., în Mold.) chirigiu. (~ într-o casă de locuit.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
chiriáș s. m. (sil. -ri-aș), pl. chiriáși
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
chiriáș, -ă s. (d. chirie). Locatar care ĭa casa cu chirie.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CHIRIÁȘ ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană (fizica sau juridică) care închiriază o locuință. [Sil. -ri-aș] /chirie + suf. ~aș
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
chiriáșă s. f. (sil. -ri-a-), art. chiriáșa, g.-d. art. chiriáșei; pl. chiriáșe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink