CIRÉȘ, cireși, s. m. Pom fructifer cu frunze ovale alungite, cu flori albe, cultivat pentru fructele sale (Cerasus avium). – Lat. *ceresius (= cerasus).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CIRÉȘ s. (BOT.) cireș-de-Bărăgan (Prunus fructicosa) = vișinel, cireș-pitic, vișin-sălbatic; cireș-pitic v. cireș-de-Bărăgan.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ciréș s. m., pl. ciréși
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ciréș m. (d. cireșă saŭ d. lat. ceresius îld. ceráseus, din cérasus, cireșă, cireș; it. ciriegio și ciliegio, sp. cerezo). Un pom rozaceŭ care face niște bobițe roșiĭ foarte gustoase. Cireș amar, cireș care face cireșe amare. Fig. A te uĭta ca la un cireș copt, a te uĭta cu mare poftă. V. vișin.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CIRÉȘ ~i m. Pom fructifer cu frunze ovale și flori albe, cultivat pentru fructele sale mici, cărnoase și pentru lemnul care este folosit în industria mobilei. /<lat. ceresius
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CIRÉȘ (lat. *ceresius) s. m. Arbore fructifer din familia rozaceelor, înalt de 8-12 m, cu trunchiul brun-cenușiu, frunze alungit-ovale și flori albe (Cerasus avium). Lemnul este folosit în industria mobilei.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
CIREȘU 1. Com. în jud. Brăila, pe Călmățui; 3.479 loc. (1991). 2. Com. în jud. Mehedinți; 936 loc. (1991).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink