CIUCURÁȘ, ciucurași, s. m. 1. Diminutiv al lui ciucure; ciucurel. 2. Plantă erbacee cu flori roz sau albe, dispuse în mici capitule (Adenostyles alliariae). – Ciucure + suf. -aș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CIUCURÁȘ s. 1. ciucurel. (Un ~ la draperie.) 2. (BOT.; Adenostyles alliariae; la pl.) (reg.) floarea-ciumei, (Transilv.) bosacă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ciucuráș s. m., pl. ciucuráși
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CIUCURÁȘ ~i m. (diminutiv de la ciucure) Plantă erbacee cu tulpina e****ă, cu frunze late, în formă de inimă, și cu flori dispuse în inflorescențe umbeliforme, care crește în regiuni montane. /ciucure + suf. ~aș
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CIUCURÁȘ (‹ ciucure) s. m. (la pl.) Plantă erbacee perenă din familia compozitelor, înaltă de 60-100 cm, cu frunze reniforme sau rotunde, flori roz, albe, dispuse în capitule (Adenostyles allariae). Crește în regiunile de munte.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink