Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
CIUFULÍ, ciufulesc, vb. IV. Tranz. A zbârli părul sau barba cuiva. ♦ A trage de păr pe cineva; p. ext. a bate pe cineva (trăgându-l de păr.). – Din ciuf.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CIUFULÍ vb. 1. a (se) zbârli, (pop. și fam.) a (se) burzului, a (se) zborși, (Ban., prin Transilv. și Olt.) a (se) sperli. (I s-a ~ părul.) 2. a (se) părui. (S-au ~ bine.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CIUFULÍ vb. v. batjocori, ridiculiza, zefle-misi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ciufulí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciufulésc, imperf. 3 sg. ciufuleá; conj. prez. 3 sg. și pl. ciufuleáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A CIUFULÍ ~ésc tranz. 1) (părul) A face vâlvoi; a zbârli. 2) (ființe) A supune unei acțiuni de dezordonare a părului; a zbârli. 3) rar (persoane) A bate trăgând de păr; a părui; a f****i. /Din ciuf
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
cĭufulésc v. tr. (ung. csúfúlni, a se urîți, d. csúf, urît; csúfolni, a lua în rîs. V. cĭuf 3). Zbîrlesc, stric peptănătura. Fam. Trag de păr, tîrnîĭ. V. refl. Te-aĭ cĭufulit, ți s´a cĭufulit păru.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink