COMPARATÍSM s. n. Metodă de cercetare (în literatură, muzică etc.) bazată pe identificarea și compararea motivelor (3) comune din culturile diferitelor țări. ♦ (Lingv.) Cercetare bazată pe metoda comparativ-istorică; comparativism. – Din fr. comparatisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COMPARATÍSM s.n. Direcție modernă în cercetarea literară, care se rezumă la compararea literaturilor diferitelor țări fără a ține seama de conținutul de idei și specificul național al fiecărei literaturi. ♦ Metodologie lingvistică potrivit căreia cercetarea limbilor este făcută cu metoda comparatistă; comparativism. [< fr. comparatisme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
COMPARATÍSM s. n. 1. metodă de cercetare în literatură, muzică etc. bazată pe identificarea și compararea motivelor comune din culturile diferitelor țări. 2. cercetare lingvistică bazată pe metoda comparativ-istorică; comparativism. (< fr. comparatisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
COMPARATÍSM s. v. comparativism.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
comparatísm s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
COMPARATÍSM (‹ fr.) s. n. Metodă de cercetare a raporturilor dintre diferite literaturi naționale, urmărind evidențierea influențelor, a circulației temelor și motivelor, afinitățile istorico-tipologice etc. Inaugurată în sec. 18, ca direcție de cercetare, sa- fundamentat științific în sec. 19, prin contribuțiile lui F. Baldensperger, G. Lanson, P. van Tieghem, R. Étiemble ș.a.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink