CONSUETÚDINE, consuetudini, s. f. (Livr.) Obișnuință, obicei, deprindere. [Pr.: -su-e-] – Din lat. consuetudo, -inis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CONSUETÚDINE s.f. Obișnuință, obicei, deprindere; uz, datină. [< lat. consuetudo, cf. it. consuetudine].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CONSUETÚDINE s. f. obișnuință, obicei, deprindere; uz, datină. (< lat. consuetudo)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CONSUETÚDINE s. v. cutumă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
consuetúdine s. f. (sil. -su-e-), g.-d. art. consuetúdinii; pl. consuetúdini
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CONSUETÚDINE ~i f. livr. Obișnuință dobândită cu timpul prin practică și devenită trăsătură caracteristică; obicei; deprindere; obișnuință. [Sil. -su-e-] /<lat. consuetudo, ~inis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink