COPÍTĂ, copite, s. f. Partea cornoasă, rezistentă, care acoperă terminațiile degetelor la copitate și protejează țesuturile vii. – Din sl. kopyto.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
COPÍTĂ s. (ANAT.) unghie. (~ calului.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
COPÍTĂ s. v. babiță, hrib, iască, mânătarcă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
copítă (copíte), s. f. – 1. Partea cornoasă care acoperă terminațiile degetelor la copitate. – 2. Ciupercă (Polyporus fomentarius). – Megl. cupită. Sl. kopyto (Miklosich, Lexicon, 303; Cihac, II, 72; Conev 89), cf. bg. kopito, sb. kòpito, rus. kopito. Este dublet al lui căpută. – Der. copita, vb. (a lovi cu copita); copitat, adj. (care are copite); copitariță, s. f. (burete de stejar); copitos, adj. (care are copite; rezistent ca o copită).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
copítă s. f., pl. copíte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
1) copítă f., pl. e (vsl. rus. kopýto, sîrb. kópito. V. copcă 2). Unghia animalelor din neamu caluluĭ și al bouluĭ. Lovitură de copită: măgaru trase o copită leuleĭ. Copitariță.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
2) copítă f., pl. copițĭ (Munt. vest) și copíță f., pl. e (Olt.), V. căpiță.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
COPÍTĂ ~e f. Formație cornoasă care acoperă capetele degetelor la mamiferele copitate. /<sl. kopyto
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
căpíță (Mold. Munt. est), copiță (Olt.) f., pl. e, și copítă (Munt. vest) f., pl. e și țĭ (pol. kopica, dim. d. kopa, claĭe, stog, d. vsl. kupŭ, grămadă, vgerm. kûfe, ngerm. kaufen; bg. sîrb. kup, nsl. kup, kopica, rut. kopícĕa, rus. kopná; ung. kupac și [d. rom.] kapica; ngr. kopádi. V. cupesc). Mold. Grămada provizorie de fîn (înaltă cam cît omu) care la un loc cu altele formează claĭa. Munt. Stog, fîn așezat în ultima formă. Fig. Iron. Hălăcĭugă, păr mare netuns în capu cuĭva.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink