CRÂNCENÍT, -Ă, crânceniți, -te, adj. (Rar) Crâncen. – Crâncen + suf. -it.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CRÂNCENÍT adj. v. aprig, aspru, crâncen, crud, crunt, cumplit, încrâncenat, îndârjit, înverșunat, neîmpăcat, nepotolit, sân-geros, vajnic, violent.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
crâncenít adj. m., pl. crânceníți; f. sg. crâncenítă, pl. crânceníte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink