CUFUNDĂTÚRĂ, cufundături, s. f. 1. Faptul de a (se) cufunda. 2. (Concr.) Loc cufundat; adâncitură, scufundătură. – Cufunda + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CUFUNDĂTÚRĂ s. v. adâncitură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cufundătúră s. f., g.-d. art. cufundătúrii; pl. cufundătúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cufundătúră (est) și sc- (vest) f., pl. ĭ. Rezultatu cufundăriĭ: m´am cufundat de treĭ orĭ, și la a treĭa cufundătură am ajuns la fund. Adîncătură, depresiune de pămînt, loc jos.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CUFUNDĂTÚRĂ ~i f. 1) v. A CUFUNDA. 2) Loc cufundat; adâncitură. /a se cufunda + suf. ~ătură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink