CULM, -Ă, culmi, -e, s. n., adj. (Geol.) 1. S. n. Carboniferul inferior din vestul Europei, caracterizat prin depozite de argilă și de gresie. 2. Adj. Care se referă la culm (1). – Din fr. Culm, germ. Kulm.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CULM1 s.n. Tulpină alcătuită din articule, goală sau plină cu țesut spongios; pai. [< lat. culmus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CULM2 s.n. (Geol.) Primul etaj al carboniferului de facies continental. // adj. Care aparține acestui etaj. [< engl. culm, cf. germ. Kulm].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CULM1 s. n. tulpină din articule, goală sau plină, cu țesut spongios; pai. (< lat. culmus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CULM2, -Ă adj., s. n. (din) primul etaj al carboniferului de facies continental. (< engl. culm, germ. Kulm)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CULM s. v. papură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
culm adj. m., pl. culmi; f. sg. cúlmă, pl. cúlme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink