CHEMĂTÓR, -OÁRE, chemători, -oare, adj. Care cheamă. ♦ (Pop.; substantivat, m.) Persoană care invită pe cunoscuți la nuntă; vornicel. – Chema + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CHEMĂTÓR, -OÁRE, chemători, -oare, adj. Care cheamă; fig. îmbietor, ademenitor. ♦ (Pop.; substantivat) Persoană care invită pe cunoscuți la nuntă; vornicel. – Din chema + suf. -(ă)tor.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
CHEMĂTÓR s. v. colăcar, vătaf, vătășel, vornicel.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Chemător ≠ dezgustător
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
chemătór adj. m., pl. chemătóri; f. sg. și pl. chemătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
chemătór m. Trans. Cavaler de onoare care invită la nuntă la țară.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink