CORÁN s. n. Carte sacră a religiei musulmane care conține prezentarea dogmelor și a tezelor acesteia, precum și diferite precepte religioase, etice și juridice, legende și mituri. – Din fr. coran, germ. Koran.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CORÁN n. 1) Carte care conține dogmele și tezele religiei musulmane. 2) fig. Carte de căpătâi. /<fr. coran, germ. Koran
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CORÁN s.n. Cartea care conține învățăturile profetului Mahomed, socotită drept carte sfântă la musulmani. [Cf. fr. Coran, it. corano, germ. Koran < ar. qur'an – carte].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CORÁN s. n. cartea sfântă la musulmani, care conține învățăturile profetului Mahomed. (< fr. Coran, germ. Koran)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
corán s. m. – Carte sacră a religiei musulmane. – Var. (înv.) curan, alcuran. Tc. koran (sec. XVIII), cf. Șeineanu, II, 145.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
corán s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
Corán (titlul cărții de bază a mahomedanismului) s. pr. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
corán n., pl. e și urĭ (ar. qoram, carte). Biblia (scriptura) mohametanilor [!].
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CORAN, cartea sacră a religiei islamice cuprinzînd cuvîntul lui Allah transmis, prin revelație și numai în limba arabă, lui Mahomed. Fixat în scris între anii 632 (moartea Profetului) și 655 (moartea califului Usman), C. este alcătuit din 114 diviziuni, numite sure, dispuse de la cele mai lungi către cele mai scurte. Surele conțin norme morale și juridice, concepții metafizice, o cosmologie, o escatologie etc. C. este baza întregii civilizații islamice.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink