Dex corpus

CÓRPUS, corpusuri, s. n. (Livr.) Culegere sau colecție de texte, documente, inscripții, legi etc. – Din lat. corpus.

CÓRPUS s.n. (Poligr.) Corp de literă de 10 puncte tipografice; garmond. 2. (Liv.) Culegere de documente, de fragmente din mai mulți autori etc. cu privire la un subiect sau la o epocă. [Pl. -suri. / < lat., fr. corpus].

CÓRPUS s. n. 1. culegere, colecție de date, de texte, inscripții, legi. 2. garmond. (< lat., fr. corpus)

CÓRPUS s. corp. (Un ~ de legi.)

córpus s. n., pl. córpusuri

córpus, V. corp.

HÁBEAS CÓRPUS s. n. (În legislația unor țări) Drept care garantează libertatea individuală și protejează împotriva arestării arbitrare, permițând arestatului să ceară prin avocatul său să compară în fața unui magistrat care urmează să decidă asupra legalității arestării. [Pr.: há-be-as cór-pus] – Expr. lat.

CÓRPUS ~uri n. 1) Corp de literă de zece puncte tipografice. 2) livr. Totalitate a volumelor unei colecții de materiale referitoare la un anumit domeniu; corp. /<lat. corpus

HABEAS CORPUS loc.s. (Jur.) Mandat al arestatului de a compărea în fața unui magistrat, care urmează să decidă asupra legalității arestării. [Pron. -be-as. / < engl., fr., lat. habeas corpus – să ai corpul (liber)].

corp n., pl. urĭ (lat. corpus). Orĭ-ce substanță, organică saŭ anorganică: toate corpurile-s solide, lichide saŭ gazoase. Partea materială a uneĭ ființe, trup: corp de om, de vită. Parte de armată maĭ mare de cît diviziunea: armata românească are șapte corpurĭ. Regiment: baniĭ corpuluĭ. Corporațiune: corpu ferarilor. Colectivitate, toțĭ la un loc: corpu didactic (corepunde terminațiuniĭ -ime cînd e vorba de profesiunĭ: corpu studențesc = studențimea). Parte principală din ceva: casa asta are doŭă corpurĭ, corp de pompă. Corp ceresc, stea saŭ bolid. Corp de gardă, post militar, soldațĭ de pază. Corp al delictuluĭ, obĭect care probează existența delictuluĭ, cum ar fi un cuțit rămas de la asasin. Corpurĭ legĭuitoare, Camera și Senatu. Spirit de corp, spirit de solidaritate cu corpu orĭ cu societatea din care facĭ parte. A te constitui în corp, a te aduna, a te strînge formînd un corp. În Let. córpus (rus. pol. korpus) și (grecizat) córpos, pl. urĭ, corp de armată (ca 3, 266-267).

CÓRPUS (cuv. lat.) s. n. Culegere sau colecție de texte, inscripții, legi (ex. Corpus iuris civilis). ◊ C. de folclor = colecție sistematică a creației populare: subiecte, versiuni, și variante, ale tuturor speciilor și genurilor înregistrate de pe întreg spațiul geografic populat de un popor, cuprinzînd înregistrările folclorice efectuate în timpuri diferite.

CORPUS CHRISTI [cɔ:pəs cristi], oraș în SE S.U.A. (Texas), port într-o lagună a Oc. Atlantic (G. Mexic), cu un trafic anual de 40 mil. t; 358 mii loc. (1988, cu suburbiile). Nod de comunicații. Expl. de petrol și gaze naturale. Prelucr. petrolului. Ind. chimică, a cimentului, aluminiului și zincului. Export de produse petroliere. Pescuit. Turism. Stațiune balneoclimaterică. Universitate.

HABEAS CORPUS ACT (loc. lat. habeas corpus „să păstrezi corpul”) Lege votată de Parlamentul englez, în 1679, privind garantarea libertății individuale; era menită să îngrădească arestările și reținerea arbitrară a persoanei. Unele dintre prevederi (care se regăsesc în H.) au fost aplicate încă din sec. 13-14.

MILITARIS SINE DUCE TURBA CORPUS EST SPIRITU (lat.) o armată fără comandant este ca un corp fără suflet – Curtius, „Historia Alexandri Magni”, 10, 6, 8.