CÓSTRĂȘ, costrăși, s. m. (Pop.) Biban. – Din scr. kostreš.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CÓSTRĂȘ s. v. baboi, biban.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cóstrăș, cóstrăși, s.m. (reg.) 1. biban. 2. mânz (cu coama, coada sau moțul de pe frunte tăiate). 3. vițel tuns pe la coarne. 4. băiat tuns rău, neregulat.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
costrắș (cóstrăși), s. m. – 1. Biban (Perca fluviatilis). – 2. Mînz. – 3. Cal cu părul vărgat. – Var. costreș, costroș, costruș. Sb. kòstreš, bg. kostruš, pol. kosztur „biban” (Cihac, II, 74; Skok 65; DAR). Sensul 2 se explică prin asemănarea între aripioara superioară a peștelui și coama calului, după ce a fost tăiată prima oară, iar sensul 3, prin aspectul vărgat al amîndorura. – Der. costrușa, vb. (a tăia coama mînzului); costreși (var. costroși), vb. refl. (a se zbîrli părul, a se ridica), cf. sb. kostrešiti.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
cóstrăș s. m., pl. cóstrăși
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CÓSTRĂȘ ~i m. pop. Pește răpitor dulcicol, de culoare verde-cenușie, cu dungi negre transversale pe laturile corpului; biban. /<sb. kostreš
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
cóstreș, -iș, -ăș și -oș m. (sîrb. kostreš și ostreš, bg. kostur, kostereč, pol. kostur, kosztur, costruș; rus. kostéra, kostér, un fel de nisetru). Est. Ghiborț (care e un pește zbîrlit și vărgat). Biban.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink