DECUBÍT s. n. Poziție a corpului când este întins la orizontală. ♦ Rană cangrenată care apare uneori la bolnavii siliți să stea mult timp culcați. – Din fr. décubitus, lat. decubitus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DECÚBIT n. 1) Poziție a corpului când este întins pe orizontală. 2) Rană cangrenată care apare uneori la bolnavii siliți să stea mult timp culcați. /<fr. décubitus, lat. decubitus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DECUBÍT s.n. Poziție orizontală a corpului. ♦ Rană cangrenată, care apare uneori la bolnavi (pe piele) în locul pe care sunt siliți să stea culcați mai mult timp. [Var. decubitus s.n. / < fr. décubitus, lat. decubitus < cubare – a fi culcat].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DECÚBIT s. n. poziție orizontală relaxantă a corpului. (< fr. décubitus, lat. decubitus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
decúbit s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink