DESPICĂTÚRĂ, despicături, s. f. 1. Tăietură, crăpătură făcută în lungime. 2. Bucată despicată, mai ales dintr-un lemn. – Despica + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DESPICĂTÚRĂ s. crăpătură, spintecătură, tăietură. (~ la o fustă.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
despicătúră s. f., g.-d. art. despicătúrii; pl. despicătúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DESPICĂTÚRĂ ~i f. 1) Loc despicat. 2) Bucată despicată dintr-un întreg. /a despica + suf. ~ătură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink