DEZNĂDÉJDE, (rar) deznădejdi, s. f. Stare sufletească extrem de apăsătoare specifică omului care nu mai are nici o nădejde (în rezolvarea sau îndreptarea unei situații); desperare. – Dez- + nădejde.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEZNĂDÉJDE f. Stare de apăsare sufletească cauzată de pierderea oricărei speranțe; desperare. /dez- + nădejde
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEZNĂDÉJDE s. desperare, (rar) deznădăjduire, (înv.) apelpisie, desperație. (În ochii lui se citea ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Deznădejde ≠ nădejde, speranță
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
deznădéjde s. f., g.-d. art. deznădéjdii; pl. deznădéjdi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink