DIRECLÍE, direclii, s. f. Monedă de argint bătută în Spania, care a circulat în țara noastră în vremea lui Caragea. – Din tc. direkli „cu stâlpi”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DIRECLÍE s. (înv.) stâlpar. (Moneda numită ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
direclíe s. f. (sil. -cli-), art. direclía, g.-d. art. direclíei; pl. direclíi, art. direclíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink