DÍBLĂ, dible, s. f. (Pop. sau peior.) Vioară. – Cf. scr. diple „cimpoi”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DÍBLĂ s. v. scripcă, vioară, violină.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
díblă (díble), s. f. – Vioară. – Var. diplă. Sb., slov. dipla „fluier” (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Tiktin; Candrea), din ngr. δίπλα (Vasmer, Gr., 53); cf. germ. Diple. După Graur 150, din țig. dibla. – Der. diblar, s. m. (violonist); diblaș, s. m. (violonist).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
díblă s. f. (sil. -blă), g.-d. art. díblei; pl. díble
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink