ELEGÁNȚĂ s. f. Calitatea de a fi elegant, de a avea sau de a fi făcut cu gust, cu rafinament, cu grație. ♦ Distincție în limbaj, în stil etc. – Din fr. élégance, lat. elegantia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ELEGÁNȚĂ f. 1) Caracter elegant. 2) Modalitate de exprimare caracterizată prin stil distins. 3) Distincție în comportare sau în felul de a se îmbrăca. [G.-D. eleganței] /<fr. élégance, lat. elegantia
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ELEGÁNȚĂ s.f. Distincție, grație în atitudini, în maniere; rafinament, gust, distincție în felul de a se îmbrăca, în croiala hainelor. ♦ Distincție în limbaj, în stil etc. [Cf. fr. élégance, lat. elegantia].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ELEGÁNȚĂ s. f. distincție, grație în atitudini, în maniere; rafinament, gust, distincție în felul de a se îmbrăca, în croiala hainelor. ◊ distincție în limbaj, în stil. (< fr. élégance, lat. elegantia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ELEGÁNȚĂ s. 1. v. bun-gust. 2. v. distincție. 3. v. lux.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Eleganță ≠ ineleganță, vulgaritate
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
elegánță s. f., g.-d. art. elegánței
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink