FASCINÁȚIE, fascinații, s. f. Atracție irezistibilă pe care o provoacă cineva sau ceva prin însușiri ieșite din comun. [Var.: fascinațiúne s. f.] – Din fr. fascination, lat. fascinatio.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FASCINÁȚIE s.f. Acțiunea de a fascina; (fig.) atracție, vrajă, captivare. [Gen. -iei, var. fascinațiune s.f. / < fr. fascination, lat. fascinatio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FASCINÁȚIE s. f. atracție irezistibilă pe care o provoacă cineva sau ceva. (< fr. fascination, lat. fascinatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FASCINÁȚIE s. 1. v. încântare. 2. v. farmec.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fascináție s. f. (sil. -ți-e), art. fascináția (sil. -ți-a), g.-d. art. fascináției; pl. fascináții, art. fascináțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FASCINÁȚIE ~i f. 1) v. A FASCINA. 2) fig. Totalitate a calităților care trezesc admirație; vrajă; farmec; miraj. [Art. fascinația; G.-D. fascinației; Sil. -ți-e] /<fr. fascination, lat. fascinatio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink