FECULÉNT, -Ă, feculenți, -te, adj. Care conține feculă; p. ext. hrănitor. – Din fr. féculent.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FECULÉNT, -Ă adj. Care conține feculă; (p. ext.) hrănitor. [< fr. féculent].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FECULÉNT, -Ă adj. care conține feculă. (< fr. féculent)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FECULÉNT adj. v. consistent, hrănitor, nutritiv, sățios, suculent.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
feculént adj. m., pl. feculénți; f. sg. feculéntă, pl. feculénte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FECULÉNT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care conține (multă) feculă; cu multă feculă; bogat în feculă. /<fr. féculent
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink