FIRMÁN, firmane, s. n. Ordin emis de sultan (prin care erau numiți sau maziliți guvernatorii și domnitorii depinzând de Imperiul Otoman). – Din tc. fermān.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FIRMÁN s. (IST.) (turcism înv.) talhâș. (~ de domnie.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
firmán (firmáne), s. n. – Decretul imperial în Turcia. – Mr. firmane. Tc. ferman (Șeineanu, II, 172; Lokotsch 594), cf. ngr. φερμάνι, bg. sb. ferman. Sec. XVIII.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
firmán s. n., pl. firmáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FIRMÁN ~e n. (în Imperiul Otoman) Ordin emis de sultan privind numirea sau mazilirea guvernatorilor aflați în dependență turcească. /<turc. ferman
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink