FOND, fonduri, s. n. I. 1. (În corelație cu formă) Conținut. ◊ Articol de fond = articol care tratează o problemă actuală importantă; editorial. Fond lexical principal sau fondul principal (de cuvinte) = partea esențială a vocabularului unei limbi, caracterizată printr-o mare stabilitate, cuprinzând toate cuvintele cu mare frecvență care denumesc, de obicei, noțiuni fundamentale și care sunt, în general, cuvinte vechi, cu numeroase derivate și cu multe expresii și locuțiuni. ◊ Loc. adv. În fond = în realitate, de fapt. 2. Totalitatea trăsăturilor esențiale ale caracterului unei persoane (sub aspectul lor pozitiv). 3. Culoare de bază a unui tablou, a unei țesături etc. pe care se conturează desenele sau figurile; câmp. ♦ Desen executat pe un suport opac, care servește drept decor în desfășurarea desenelor animate. ♦ Ansamblul desenelor sau ornamentelor care se imprimă cu o culoare mată pe suprafața hârtiei, folosite la tipărirea acțiunilor și a altor acțiuni de valoare. 4. Nume dat unor probe sportive care se desfășoară pe distanțe mari și care necesită o deosebită rezistență fizică. 5. (Fiz.) Radiație greu de înlăturat sau inevitabilă, cu caracter parazit, în prezența căreia se efectuează o experiență sau o măsurare. II. 1. Valoare materială reprezentată prin bani sau prin alte bunuri economice acumulate sau rezervate pentru un anumit scop. Fond de acumulare v. acumulare. ◊ Expr. (Fam.) A fi în fonduri = a avea bani. 2. Totalitatea bunurilor sau a valorilor de bază dintr-un domeniu al culturii. ◊ Fond de cărți = totalitatea cărților pe care le posedă o bibliotecă. – Din fr. fond.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FOND s.n. I. 1. Ceea ce este esențial într-un lucru, conținut. ◊ Articol de fond = articol care tratează o problemă importantă actuală; editorial; fond lexical principal = partea esențială și cea mai stabilă a vocabularului unei limbi, cuprinzând cuvintele care exprimă noțiunile fundamentale din viața și activitatea oamenilor și constituind baza pentru formarea de cuvinte noi. ♦ În fond = în realitate, de fapt. 2. Trăsăturile de bază ale caracterului, ale individualității unei persoane. 3. Culoare care formează câmpul, baza unui tablou, din care se detașează, figurile, detaliile. ♦ (Poligr.) Strat de culoare sau ornament peste care se tipărește un text. 4. (Sport) Alergare de fond = alergare pe distanță lungă. II. 1. Totalitatea mijloacelor materiale și bănești de care dispune o întreprindere, o instituție etc. ◊ Fond de acumulare = parte a venitului național pe seama căreia se realizează creșterea și perfecționarea producției, se creează rezerve și se asigură sporirea fondurilor și rezervelor materiale din sfera neproductivă. 2. Totalitatea bunurilor, a valorilor dintr-un anumit domeniu (mai ales cultural). ◊ Fond de cărți = totalitatea cărților pe care le posedă o bibliotecă. [< fr. fond].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FOND s. n. I. 1. ceea ce este esențial într-un lucru, conținut. ♦ articol de ~ = articol care tratează o problemă importantă actuală; editorial; ~ lexical principal = partea esențială și cea mai stabilă a vocabularului unei limbi, cuvintele care exprimă noțiunile fundamentale din viața și activitatea oamenilor și constituind baza pentru formarea de cuvinte noi. ♦ în ~ = în realitate, de fapt. 2. trăsăturile de bază ale caracterului, ale individualității unei persoane. 3. culoare de bază a unui tablou, a unei țesături etc. din care se detașează figurile, detaliile; fundal. ◊ strat de culoare sau ornament peste care se tipărește un text. 4. (sport) alergare de rezistență pe distanță lungă. 5. (fiz.) radiație greu de înlăturat sau inevitabilă, cu caracter parazit, în prezența căreia se efectuează o experiență sau măsurare. II. 1. totalitatea mijloacelor materiale și bănești de care dispune o întreprindere, o instituție etc. ♦ ~ de acumulare = parte a venitului național pe seama căreia se realizează creșterea și perfecționarea producției, se creează rezerve și se asigură sporirea fondurilor și rezervelor materiale din sfera neproductivă. 2. totalitatea bunurilor, a valorilor dintr-un anumit domeniu. ♦ ~ de cărți = totalitatea cărților pe care le posedă o bibliotecă; ~ de comerț = totalitatea mărfurilor și elementelor necesare care contribuie la exercitarea unui comerț normal și profitabil. (< fr. fond)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FOND s. 1. conținut, (fig.) miez. (~ul propriu-zis al unui roman.) 2. esență, materie, (fig.) inimă, maduvă, miez, nucleu, sâmbure. (A intra în ~ul chestiunii.) 3. v. fundal. 4. (FIN.; mai ales la pl.) mijloc, resursă, (înv.) sermaia. (~uri bănești.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fond s. n., pl. fónduri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FOND ~uri n. 1) Parte interioară de bază, care poate fi sesizată cu ajutorul rațiunii. 2) Plan uniform al unui tablou sau al unei țesături pe care sunt imprimate motivele sau desenele; culoare de bază. 3) Bază sensibilă care pune în valoare senzațiile de altă natură. ~ sonor. 4) Element de bază, esențial sau permanent. ◊ ~ul lexical de bază al unei limbi partea esențială, stabilă a lexicului, denumind noțiuni fundamentale, cu o mare frecvență în uz. În ~ de fapt, în realitate. 5) Ansamblu de mijloace financiare și materiale cu o anumită distribuție. 6) Ansamblu de valori esențiale, aparținând unui domeniu. ~ de cărți. 7) Instituție menită să acorde asistență materială sau sprijin social-cultural. ~ul literar. 8) Probă sportivă pe distanță mare. /<fr. fond
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FOND s.n. În gastronomie, preparat de bază (un lichid, o compoziție sau un aluat) utilizat pentru realizarea unui preparat culinar mai complex.
Sursa: Dicționar gastronomic explicativ | Permalink
FONDUL INTERNAȚIONAL PENTRU DEZVOLTAREA AGRICULTURII (F.I.D.A.; în engkl.: International Fund for Agricultural Development – I.F.A.D.), agenție specializată guvernametală în cadrul sistemului O.N.U., cu sediul la Roma (Italia), creată ca instituție financiară internațională în iun. 1976 (ca un rezultat al Conferinței Mondiale a Alimentației din 1974), în scopul finanțării de proiect agricole în regiunile și țările cele mai puțin dezvoltate ale planetei. F.I.D.A. are 161 state membre (2002), printre care și România (membru fondator).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
FONDUL MONETAR INTERNAȚIONAL (F.M.I.; în engl.: Internațional Monetary Fund – I.M.F.), agenție specializată guvernamentală (din 1947) în cadrul sistemului O.N.U., cu sediul la Washington (S.U.A.), creată la 27 dec. 1945 în urma Conferinței de la Bretton Woods din 22 iul. 1944 (își începe activitatea la 1 mart. 1947), în scopul promovării cooperării în sectoarele monetar și al stabilității valutare, prin acordarea de împrumuturi țărilor membre care evidențiază un deficit al balanței de plăți. F.M.I. are 183 state membre (2002), printre care și România (din 9 dec. 1972).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
FONDUL NAȚIUNILOR UNITE PENTRU COPII (U.N.I.C.E.F.; în engl.: United Nations Chldren’S Fund). Creat la 11 dec. 1946, cu sediul la New York (S.U.A.), cu scopul de ajuta copiii din țările devastate de război cu alimente, medicamente și îmbrăcăminte. Prin Rezoluția Adunării Generale din 6 oct. 1953 programul O.N.U. de ajutoare a copiilor a căpătat un caracter permanent. La 2 sept. 1990 a intrat în vigoare convenția asupra dreptului copilului, iar la 29 sept. același an U.N.I.C.E.F. a convocat la New York un summit mondial cu participarea a 71 de șefi de stat sau de guvern, care adoptă un plan de acțiune în sprijinul copiilor. U.N.I.C.E.F. este un organism specializat în sistemul O.N.U., cu statut semiautonom. Pentru activitatea sa a fost distins în 1965 cu Premiul Nobel pentru Pace.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink