Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
FRONTIÉRĂ, frontiere, s. f. Linie naturală sau convențională care desparte teritoriul unui stat de teritoriul altor state sau de întinderi de apă care nu fac parte din teritoriul său; graniță, hotar. [Pr.: -ti-e-.Var.: (înv.) fruntárie s. f.] – Din fr. frontière.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FRONTIÉRĂ s.f. 1. Hotar între state; graniță. 2. (Mat.) Mulțime de elemente care limitează un domeniu. [Pron. -ti-e-. / < fr. frontière].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FRONTIÉRĂ s. f. 1. linie naturală sau convențională care delimitează teritoriul unui stat; graniță. 2. (fig.) limită. 3. (mat.) mulțime de elemente care limitează un domeniu. (< fr. frontière)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FRONTIÉRĂ s. graniță, hotar, limită teritorială, (înv. și pop.) margine, (înv.) confinii (pl.), cordon, fruntarie, miezuină. (~ a unui stat.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
frontiéră s. f. (sil. -ți-e-), g.-d. art. frontiérei; pl. frontiére
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FRONTIÉRĂ ~e f. Linie de demarcație naturală sau convențională care desparte diferite țări; graniță; hotar. [G.-D. frontierei; Sil. -ti-e-] /<fr. frontiere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
obelísc-frontiéră s. n. (sil. -ti-e-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)