FEMINÍN, -Ă, feminini, -e, adj. De femeie (1), care aparține sau este specific femeilor, privitor la femei; femeiesc, m******c. ♦ (Despre genul unor părți de vorbire) Care are forma atribuită în gramatică numelor care denumesc ființe de s*x femeiesc. – Din fr. féminin, lat. femininus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FEMINÍN, -Ă adj. De femeie, propriu femeii, femeiesc. ♦ (Despre părți de vorbire) Cu formă specifică numelor care denumesc ființe de s*x femeiesc. ♦ (Despre rime) Care rimează pe penultima silabă neaccentuată. [< lat. femininus, cf. fr. féminin].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FEMINÍN, -Ă adj. 1. propriu femeii, femeiesc. ♦ gen ~ (și s. n.) = gen gramatical care cuprinde ființe sau lucruri de s*x femeiesc. 2. (despre rime) care rimează pe penultima silabă accentuată. (< fr. féminin, lat. femininus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FEMINÍN adj. femeiesc, (înv. și pop.) m******c, (înv. și reg.) m*****s, (reg.) m*******c. (Un veșmânt ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Feminin ≠ masculin
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
feminín adj. m., pl. feminíni; f. sg. feminínă, pl. feminíne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FEMINÍN ~ă ( ~i, ~e) 1) Care aparține femeilor; propriu femeilor; femeiesc. 2) gram. Care are formă de gen specifică pentru numele ființelor de s*x femeiesc. /<fr. féminin, lat. femininus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink