Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări
FÄ‚TÄ‚LẮU, fătălăi, s. m. (Pop.) Hermafrodit. ♦ (Peior. È™i glumeÈ›) Băiat căruia îi place mai mult compania fetelor, care este timid sau are apucături de fată. – Fată + suf. -ălău.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FÄ‚TÄ‚LÄ‚U s. v. hermafrodit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fătălău (feteleu), fătălăi (fetelei), s.m. (pop.) 1. flăcău cu apucături de fată. 2. om fără căpătâi. 3. hermafrodit. 4. fată bătrână și urâtă; fătoi, fătoc, fătocină, fătăloancă, fătătoi, fătătău.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
fătălău s. m., art. fătălăul; pl. fătălăi, art. fătălăii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FĂTĂLẮU ~i m. pop. 1) Bărbat care manifestă interes deosebit față de femei. 2) Persoană care are trăsături proprii ambelor sexe; hermafrodit; androgin. /fată + suf. ~ălău
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink