GIRUÉTĂ, giruete, s. f. Instrument meteorologic cu care se determină direcția și intensitatea vântului. [Pr.: -ru-e-] – Din fr. girouette.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GIRUÉTĂ s.f. Dispozitiv pentru indicarea direcției și intensității vântului. [Pron. -ru-e-. / < fr. girouette].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
GIRUÉTĂ s. f. instrument meteorologic pentru măsurarea direcției și intensității vântului; anemoscop. (< fr. giruette)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
GIRUÉTĂ s. (MET.) anemoscop. (Cu ~ se determină direcția vântului.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
giruétă s. f. (sil. -ru-e-), pl. giruéte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GIRUÉTĂ ~e f. Instrument meteorologic pentru determinarea direcției și intensității vântului. /<fr. girouette
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink